In urma cu vreo cativa ani am avut oarecum onoarea sa fiu un fel de insider intr-un partid la alegerile locale. Sa nu ma intelegeti gresit, nu m-am dus acolo sa fac politica ci m-am dus sa-mi fac meseria si sa iau ceva bani.
Nu am sa intru in detalii pentru ca nu prea conteaza ce si cum s-a intamplat atunci, nu asta e subiectul articolului.
Ei la vremea respectiva candidau la functia de primar vreo 3 avrigeni (bolovani ca sa intelegeti ce vreau sa zic) si vreo 3 sau 4 venetici (olteni sau moldoveni ce erau avrigeni prin adoptie) si partidul caruia ii faceam eu servicii pusese pe listele de primar un intreprinzator local ce era de fapt un venetic.
De la bun inceput am plecat cu impresia ca acel candidat propus de partid era in fond cea mai buna alegere pe care o putea face partidul respectiv la vremea aia, insa chiar si asa eram sceptic privind sansele lui de ajunge primar cu toate ca ii dadeam ceva sanse pentru a intra in turul doi.
Cu vreo doua zile inainte de votare m-am intalnit intamplator intr-o crasma cu un prieten care facea parte din organizatia de tineret a partidului si ne-am pus pe dezbatut alegerile si ce am aflat atunci m-a cam intrigat.
Omul era fer convins ca cel pe care-l sustineau ei nu avea sanse sa ajunga nici primar si nici in turul doi pentru simplul fapt ca-i venetic si pentru ca in duminica votarii avrigenii respecta un fel de ritual politic ce i-ar face invidiosi pana si pe teleormaneni. Astfel, umbla vorba prin sat ca in ziua votului avrigenii care nu sunt venetici (sa nu le zic altfel si sa considere ca-i jignesc) merg intai la biserica unde se roaga pentru vremuri mai bune si unde e posibil sa-si ia portia de discurs electoral de la vreun preot binevoitor. Apoi dupa ce se termina slujba fiecare dintre ei se indreapta spre sectia de votare de care apartine si voteaza cu gandul ca cel care castiga „e musai sa fie avrigean” si nu venetic.
E drept ca m-am amuzat de multe ori pe marginea ideii in sine, idee care mi s-a parut oarecum deplasata de la bun inceput si care nu reprezenta o cauza plauzibila pentru alegerea sau realegerea unor indivizi incompetenti la primarie si consiliu, dar pe parcurs mi-am dat seama ca totusi ideea asta nu-i foarte deplasata de realitate pentru ca votul masiv acordat de atatea ori lui Fraticiu a cam confirmat regula asta.
Acuma alegerile locale despre care v-am vorbit n-au fost castigate de un roman avrigean, dar au fost castigate de catre un sas avrigean care a trecut la mustata de un roman avrigean si care a fost sustinut masiv de catre venetici la fiecare scrutin la care a participat.
Totusi odata cu alegerea sasului m-am gandit ca poate orgoliul asta bolnav s-a diminuat si nu si-a mai gasit un loc in societatea moderna ce tinde spre globalizare si multiculturalism. Din pacate m-am inselat pentru ca aseara pe Facebook m-am izbit iarasi de orgoliul asta bolnav cand un domn ce a fost votat odata primar, odata senator si era cat pe ce sa ajunga si a doua oara primar cu ajutorul votului acelorasi avrigeni despre care v-am scris in articolul asta ne recomanda cu nonsalanta sa-i votam pe candidatii avrigeni pentru simplul fapt ca-s avrigeni.
Pentru domnul ala nu conteaza ca unul din ei s-a dus patru ani in Parlament (dupa ce a stat vreo 12 ani primar si viceprimar) si n-a facut nimic pentru Avrig sau ca altul n-are nicio realizare benefica pentru Avrig de cand e membru de partid, sef de partid si consilier local, dar ambii trebuiesc votati pentru ca-s avrigeni. Nu conteaza daca sunt sau nu banditi, hoti sau ticalosi, e musai sa-i voteze avrigenii pentru ca sunt avrigeni si nu olteni, moldoveni sau sirieni.
Nu stiu cum se face, insa istoria ne-a invatat de-a lungul timpului ca mai toate popoarele dominate de un astfel de orgoliu bolnav si de un sentiment de superioritate au ajuns la pierzanie din cauza lui. Avrigul de azi nu-i infect pentru ca altii din afara lui, gen Soros ca tot e la moda zilele astea sa dai vina pe Soros pentru orice nenorocire, s-au straduit ca Avrigul sa decada si sa fie infect ci fiindca o mare parte din locuitorii Avrigului au oferit prin votul lor un cec in alb unor indivizi bazandu-se strict pe considerente etnice si nicidecum pe vreo oarecare competenta sau mai ales pe vreo realizare anterioara a candidatului.
Doar ca Avrigul nu e singular ci reflecta la scara micro ceea ce se intampla la scara macro. De asta UDMR-ul ia de fiecare data scor in parlament si ajunge partid de santaj si conjunctura si de asta aproape fiecare judet trimite in Parlamentul romanesc toate rebuturile politice care nu-si mai gasesc locul in administratia locala.
Dintr-un anume punct de vedere treaba asta e relativ benefica pentru judete pentru ca la alegerile locale se alege „prima mana” si exista posibilitatea sa se aleaga raul cel mai mic pe cand la alegerile parlamentare au tendinta sa se prezinte toti cei care au esuat in misiunea lor de a castiga o primarie, niste rebuturi politice care dupa cum vedem sunt votate strict pe considerente etnice si de apartenenta locala si nicidecum pe considerente profesionale.
Nu mi se pare absurd ci mai degraba schizofrenic sa-l votezi in noiembrie senator sau deputat pe unul pe care n-ai vrut sa-l votezi nici macar consilier local, sau sa-l votezi din nou pe postul de senator sau deputat pe unul care a mai fost si n-a facut nimic. Desigur si mai tragic e sa faci lucrul asta doar pentru ca-i avrigean de-al tau.
Sunt constient ca multi or sa ma urasca pentru randurile de mai sus, insa din pacate asta-i realitatea in care traiti cu totii si singurele variabile care va fac viata mizerabila sunt ura si invidia fata de restul care nu imbraca aceleasi straie ca voi.
