de Emil “Forfetar Boc” Garleanu (extrasa din “Lumea celor care nu cuvanta”)
Se stie de ceva vreme ca intr-un mic orasel de munte situat la poalele muntilor Fagaras isi traiau viata linistiti (in zilele in care nu scria nimeni despre ei) un Papusar si prietenul acestuia Fiul Risipitor.
Deoarece ei traiesc in “Lumea celor care nu cuvanta” isi permit sa-si faca de cap in functie de toanele pe care le au in ziua respectiva.
Pe papusar il stie toata lumea desi il vede rar in gipanul sau din care I se zareste discret doar parul carunt si ochelarii de vedere. Totusi toata lumea vorbeste de el discret in cercuri restranse si ii arunca in carca mai in gluma mai in serios tot raul ce s-a petrecut in micul orasel de munte in ultimele aproximativ doua decenii si jumatate.
Nu va contest perspicacitatea si sunt sigur ca v-ati dat seama ca I se spune “Papusarul” fiindca se considera ca el trage sforile, dar oare asa o fi?
Ei bine stim cu totii ca toate legendele urbane pleaca de la un sambure de adevar si astfel putem considera ca ceea ce se spune a pornit de la un adevar. Si pe buna dreptate nu mai exista loc de indoiala in faptul ca papusarul a pus umarul la falimentarea unei fabrici motor al economiei locale si nationale pentru a o cumpara ulterior la pret de nimic si a o vinde la fier vechi sistematic. Dar n-a falimentat-o singur fiindca indiferent de haosul creat in vremea cand se intamplau aceleasi lucruri au fost mereu persoane din comunitate care l-au sustinut. Cine sunt ele? Putini stiu si mai putini vorbesc.
Ce e trist totusi e ca toata lumea il arata cu degetul pe papusar si omite faptul ca in aceeasi comunitate au fost altii ca el care au falimentat restaurante, o fabrica de sticla, o ferma de porci si alte cateva afaceri mici controlate de stat la acea vreme insa despre oamenii acestia se vorbeste putin sau deloc.
Revenind la papusar in jurul lui s-a creat un mit fapt pentru care ii si spune “papusar” fiindca se crede ca in fapt cu o dexteritate nemaintalnita a tras sforile prin politica locala si a controlat tot ce misca in comunitate. Nu poate contesta nimeni faptul ca pentru a-si atinge anumite interese papusarul n-a tras sfori insa destul despre el sa trecem la Fiul Risipitor.
Pe Fiul Risipitor il gasim la masa lui din crasma lui in timp ce-si savureaza bautura fina si contempla la proprietatile si banii din conturile institutiei pe care o conduce si la felul in care le poate utiliza in detrimentul comunitatii si favoarea lui.
Astfel Fiul Risipitor de fiecare data cand goleste paharul mai cere unul si apoi isi asterne pe hartie planul pentru luna ce va urma prin care se regaseste:
– o excursie de lucru intr-o tara din Europa cu sau fara amanta de unde se pot invata metode moderne de eficientizare a cheltuielilor, metode pe care intentioneaza sa le lase mostenire urmasilor sai ca poate vreunul dintre ei nu va mai avea atat de multi bani la dispozitie si va trebui sa stranga cureaua.
– legarea de relatii de prietenie cu niste sasi care habar nu aveau pana acum unde e Avrigul pe harta, dar care saracii de ei persecutati fiind de comunisti si-au lasat averea in plata domnului si au fugit la ei in tara, iar acum dupa ani si ani si-au adus aminte de ea si vor s-o revendice pentru a i-o inchiria sau vinde Fiului Risipitor mai apoi pentru un pret corect si avantajos pentru ambele parti.
– organizarea unor conferinte in care sa le explice “celor care nu cuvanta” cum e treaba cu excursia prin Europa si cum se poate strange cureaua fiindca atunci cand Fiul Risipitor va goli toate conturile si va vinde toate proprietatile “cei care nu cuvanta” vor trebui sa stranga cureaua.
– semnarea unui nou contract profitabil intre institutia condusa de Fiul Risipitor si firmele conduse de fratele acestuia fiindca pana la urma trebuie sa traiasca si fratele din ceva.
Bineinteles ca la fel ca si in cazul papusarului toata lumea stie si toata lumea vorbeste, dar fiindca suntem in “lumea celor care nu cuvanta” nimeni nu stie nimic.
Un paradox tragi-comic din care vine si morala acestei fabule: “Doar in lumea celor care nu cuvanta poate exista un Fiu Risipitor si un Papusar care sa-I conduca pe toti, in lumea celor care cuvanta acestia nu pot exista fiindca lumea i-ar cunoaste si le-ar da arama pe fata pentru ca acestia sa nu poata sa-I spununa si sa-I umileasca”
NOTA: Aceasta este o fictiune, orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare. Sau poate nu! Autorul promite sa scrie mai multe fabule urbane in cazul in care v-a placut!