Povestea de azi o sa lamureasca „profetia neimplinta”, insa inainte de toate e oportun sa mentionez faptul ca articolul anterior, cel pe care-l scriu acum si cele ce vor urma nu reprezinta decat un rezumat al vietii publice, politice si sociale din Avrig, asa cum am am inteles-o eu. Chiar daca articolele astea au un numitor comun, chiar daca au fost partial declansate acum si nu mai tarziu sau mai devreme de o anumita manifestare, strangerea de materiale pentru ele a avut loc pe parcursul ultimelor 6 luni, in special dupa ce s-a terminat nebunia cu alegerile si campania electorala.
De cand scriu aici pe blog si de cand comentez pe marginea subiectelor comune din Avrig n-am promis nimic mai mult decat consecventa in ceea ce fac si cat mai multe articole si comentarii pe subiectele pe care le consider eu oportune si de importanta. Niciodata in schimb n-am promis c-am sa fac si am sa dreg si nici n-am defilat prin Avrig sau pe media arogandu-mi vreun merit pentru ceva facut din lopata sau din tarnacop. Mereu am considerat ca asta-i doar in fisa postului unui politruc si m-am dezis de orice astfel de tentativa, fiindca cel putin teoretic sunt altii care trebuie sa se ocupe de astuparea gropilor de pe strazi, de curatarea orasului, de intretinere si infrumusetare. Eu pot doar sa identific problemele si sa le raportez.
Altii in schimb, au aflat si ei anu’ asta ca in Avrig sunt probleme, ca exista o gramada de oameni nemultumiti si ca problemele oamenilor pot avea o solutie atat timp cat exista vointa si seriozitate. Astfel, intr-o zi ploioasa de mai, supereroul local a identificat o problema in oras (problema cu care locatarii traiesc de ani buni, problema de care multi stiau de altfel si pentru care nimeni n-a facut niciodata nimic) si l-a apostrofat pe primar in stilul specific anuntandu-si prezenta pentru rezolvarea problemei:
Nu stiu daca cineva le-a rezolvat oamenilor problema, daca inca se dau cu barca in fata blocului, daca inca sunt nemultumiti. Insa stiu sigur ca si daca cineva le-a rezolvat acestor oameni problema, acel cineva n-a fost supereroul fiindca nu s-a laudat cu fapta mareata. In ziua urmatoare a fost ocupat cu altele, mult mai importante:
Nu aveam eu personal asteptari sa se faca ceva in acest caz, ca si in multe altele de altfel, insa cred ca pentru corectitudinea informarii, pentru respectul fata de oamenii afectati de o oarecare problema, pentru a dovedi buna intentie si pentru a oferi credibilitate intentiei cel mai oportun era intai sa se faca si pe urma sa se publice, sau sa se critice. Dar, asa-i cu profetiile astea. Uneori nu se implinesc, iar cei ce pierd sunt tot avrigenii prinsi in mijlocul unor batalii politice si folositi ca masa de manevra sau scut social, iar problemele lor devin obiect de manipulare a opiniei publice. Nu-i bai continuam si maine fiindca sunt mult mai multe de spus despre cronicile deja celebre.