Sunt sigur ca multi se intreaba de cateva zile ce s-a intamplat cu petitia anuntata cu surle si trambite timp de o luna de zile, de ce nu mai spune nimeni nimic de ea si daca a avut sau nu un rezultat anume.
Si tocmai fiindca unii va spun doar ceea ce vor ei ca sa stiti am sa fac un mic efort si sa va povestesc ce s-a intamplat de fapt in cazul petitiei.
Dar, ca in orice poveste cu zmei si printese zic sa incepem cu inceputul. Toata treaba cu petitia a inceput de la o discutie pe Facebook, unde o serie de persoane se plangeau de starea jalnica a strazilor cauzata de indolenta si impertinenta cu care se lucreaza, in timp ce altii deranjati de faptul ca aceste „reclamatii” online ii pun intr-un con de umbra si-au trimis „vocile” sa-i critice pe cetateni si sa le sugereze ca se plang ca niste fetite in ceea ce priveste problema in cauza.
M-am implicat si eu in discutie la acea vreme si printre altele le-am sugerat celor nemultumiti de felul in care lucreaza sa faca uz de drepturile constitutionale si sa isi revendice printr-o solicitare comuna cel putin scuzele de rigoare pentru neplaceri, daca nu chiar si despagubiri financiare.
Nici nu a apucat sa se usuce bine „cerneala” dupa comentariul meu, caci cronicarul a schimbat aparent taberele si s-a decis sa sustina o petitie. Mi-a facut la vremea aceea o propunere intr-un comentariu ulterior, pentru ca eu sa preiau initiativa petitiei si sa fac un draft de petitie pe baza caruia sa se lucreze ulterior spre forma finala.
M-am tinut de cuvant si a doua zi am publicat in format PDF draftul in cauza pe care l-am facut disponibil aici. Pentru cei ce nu au PDF reader instalat redau mai jos petitia ca imagini:
Am incercat sa pastrez solicitarea cat mai scurta si la obiect, insa chiar si asa aparent n-a fost pe placul cronicarului, care m-a intrebat pe chat-ul privat de Facebook cum sa faca sa puna un fisier Word pe un grup. Ii explic posibilitatile si imi spune in trecere ca de fapt lucreaza la un draft de petitie, ca-i place si a mea, dar ca el s-a gandit la „ceva mai desfasurat, nu doar la drumuri”.
Nu m-am grabit sa cer detalii prea multe fiindca deja anticipasem ce putea sa urmeze si asa am lasat lucrurile sa decurga de la sine.
A aparut noul format de petitie, ce nu prelua nici pe departe draftul original facut de mine, ce continea o serie de „revendicari” inutile si irealizabile intr-un termen foarte scurt si ce detona atentia de la problema reala si de la persoanele direct responsabile.
Ba mai mult, desi discutia pe marginea problemei efective se desfasura in perioada 20-25 noiembrie 2014, noua petitie urma sa fie depusa abia peste o luna, si discutata ulterior la prima sedinta de pe anul 2015.
Au fost atunci persoane care m-au intrebat de ce e nevoie de asa de mult timp, si mai ales de ce s-a ampliat cadrul de revendicari.
Raspunsul e cat se poate de simplu. Nemultumirea colectiva era in ceea ce priveste strazile, ori intr-o luna de zile e timp suficient pentru a drege busuiocul cu ceva bascule de pietris aruncate in gropi (ceea ce s-a si intamplat) si extinderea listei de revendicari detona atentia de la o serie de responsabili creand o ambiguitate ce urma sa disimuleze responsabilitatea in mod egal asupra tuturor factorilor decizionali din urbe.
Pentru mine nu era o noutate si nici nu ma luase prin surprindere acest demers, fiindca in Romania, tergiversarea unui proces democratic si detornarea atentiei opiniei publice de la subiectul principal e ceva deja prea normal si specific justitiei de mahala cu care ne-au obisnuit de ani buni agentiile de media, in spatele carora stau cu obligatii sau bani politicienii.
Avrigul nu face o exceptie in acest sens, chiar daca totul se intampla la o scala mai mica.
Dar sa continuam fiindca mai sunt multe de spus. Am mai mentionat de cateva ori ca problemele oamenilor sunt multe si fragmentate si astfel realizarea unui set de revendicari care sa cuprinda toate problemele e o provocare si reprezinta un demers destul de costisitor din punct de vedere al resurselor necesare. Tocmai de aceea o revendicare ce implica mai multe probleme are mai putine sanse decat o revendicare ce implica o problema comuna. Si astfel datorita faptului ca unii avrigeni, bradeni, sacadateni, marseni sau glamboceni nu si-au regasit doleantele reflecate in randurile petitiei n-au semnat-o. Fiindca nu te poti astepta ca pensionarii sa-ti semneze un demers pentru legalizarea drogurilor usoare, la fel cum nu te poti astepta ca tinerii sa-ti semneze un demers pentru obligativitatea cedarii locului in autobuz unui pensionar.
Si uite asa datorita fragmentarii problemelor petitia n-a atins pragul legal de 5% cauzand nu doar respingerea ei de pe agenda consiliului local, dar si descurajarea societatii pentru continuarea si increderea in astfel de demersuri.
Totusi, chiar daca nu s-a atins pragul de 5%, esecul petitiei nu trebuia sa fie asa, pur si simplu ignorat pe principul, cainii latra caravana trece. Pana la urma petitia in cauza reprezinta „vocea” comunitatii, chiar daca vorbim de un procent mic din comunitate, iar continutul petitiei raporteaza o serie de probleme vizibile pentru actualii consilieri. Problema e ca, desi au aflat de petitie, desi au citit-o neoficial, desi unii au contribuit indirect la stabilirea punctelor prioritare de pe petitia respectiva, si desi le-a fost adusa la cunostiinta, nici unul dintre cei 17 consilieri nu a avut curajul sa si-o asume. NICI UNUL. Si stiti de ce n-a avut curajul nici unul sa si-o asume? Fiindca nu-i intereseaza problemele noastre. Ii intereseaza doar problemele lor. Prioritatea lor este sa imparta banii stransi din taxe si impozite cat mai bine posibil incat sa aiba si ei un benficiu. Cat de mic, dar sa fie acolo. Daca nu stiti cine sunt acesti consilieri, sau din ce partide fac sau nu mai fac parte ii aveti aici, cu nume si prenume: http://primaria-avrig.ro/consiliu-local/consilieri/
Ba mai mult, ma intreb si eu unde-i consilierul acela din „vestea buna” de mai jos, care semnase petitia, desi teoretic trebuia sa si-o asume si sa o SUSTINA:
Va spun eu unde e. La ora asta-si bea probabil linistit cafeaua, in timp ce inca jubileaza asupra faptului c-a picat petitia, fiindca unele puncte il vizau si pe el, si mai ales functia lui.
Pana la urma semnatura lui pe petitie n-a fost decat un act de populism, o tentativa de a-si mai spala imaginea politica deja grav afectata de lipsa lui de moralitate si verticalitate. Pana la urma se pare ca semnatura de pe petitie, probabil petitia in sine asa cum a fost depusa ea, cronicile, lopetile de pietris dinaintea campaniei pentru Europarlamentare si multe altele mai mult sau mai putin stiute nu sunt decat tentative populiste in spatele carora se afla consilieri dornici de inca un mandat si nimic mai mult.
Azi e sedinta, n-o stim de la cronicar fiindca i-a cam pierit glasul dupa esecul petitiei cand lumea a inceput sa intrebe ce s-a intamplat cu ea. Probabil nici el nu stie de ce n-au semnat-o oamenii sau de ce nu si-au asumat-o consilierii. Dar nu-i bai, a aflat de la mine prin acest articol. Presimt ca dupa sedinta de azi n-o sa avem cronica, insa nu pierdem mare lucru. Mai ales daca tinem cont de faptul ca odata cu aflarea vestii ca primarul Arnold Klingeis e anchetat de DNA pentru CultTour echipa PSD si-a reactivat postacii, pe Avrig Media si Ion Cotofana. Urmeaza un an interesant, mai ales daca echipa PDL-PNL va avea suficient s in v, vorba tovarasului Ursoiu (sarumana’), si se vor contra cu cei ai PSD care aparent au pus umarul la ancheta asta DNA din moment ce au inceput sa jubileze asupra demersului, chiar daca vorbim de o ancheta, nu o condamnare si chiar daca in funcite de cum mai sunt relatiile lui Arnold Klingeis cu propteaua de la Bucuresti, ancheta poate ajunge intr-un punct mort sau poate continua si rezulta intr-o condamnare. Totul depinde de numere 🙂 nu de loto, ci de telefon si de cont.