Pentru ca dupa cum spuneam si intr-un articol de pe Podul Minciunilor aparent mentiunea mea privind educatia din postarea despre prioritatile avrigenilor a deranjat am sa va povestesc doua situatii diferite cu doi directori diferiti de la doua scoli diferite ca sa intelegeti mai bine de ce unii directori trebuiau schimbati acum cel putin 10 ani (sper c-or sa inteleaga si profesorii sau invatatorii care iau apararea acelor directori):
Situatia 1 – anul 2006, o scoala sateasca arondata unei comune din judetul Sibiu – director proaspat numit in functie:
Primesc un telefon de la directorul respectiv prin care mi se spunea ca exista un buget modest la dispozitie si se doreste achizitia de calculatoare pentru „laboratorul de informatica” al scolii pentru ca cele care exista acum in laborator si care au fost primite in trecut drept donatii de la scoli care si-au modernizat laboratoarele au si 15 ani vechime. In scoala erau in total 11 calculatoare si doar cel din biroul directorului era mai de „doamne-ajuta” (adica Pentium III) pentru ca restul erau toate 80486 sau Pentium I. Mi se cere ceva mai bun pentru biroul directorului ca sa se poata rula software de actualitate si ceva decent pentru laborator mai ales ca multe din cele vechi nici macar nu mai porneau.
Judecand dupa bugetul pus la dispozitie de director exclud din start calculatoarele noi si fac o oferta second-hand pentru inlocuirea a 5 calculatoare din laborator si cel al directorului. Astfel cele 5 calculatoare ce aveau sa le inlocuiasca pe cele vechi, plus cel din biroul directorului ce inca era functional si putea sa fie utilizat in laborator faceau ca elevii sa aiba la dispozitie 6 calculatoare functionale, mult mai bune decat ce aveau inainte, iar restanta de 4 calculatoare putea sa fie acoperita in lunile sau anul ce urma in functie de bugetele disponibile.
Directorul e de acord cu propunerea mea, comanda cele 6 calculatoare si in maxim 1 saptamana are jumatate de laborator functional si calculator bunicel in birou. Jumatate de an mai tarziu completeaza laboratorul pe fondul stocului initial si astfel asigura fiecarei clase cate un calculator la 2 elevi.
Situatia 2 – anul 2009, o scoala sateasca arondata unui oras din judetul Sibiu (da e vorba de Avrig):
In perioada respectiva realizam o lucrare mai mare impreuna cu un prieten si intr-o dupamiaza prietenul in cauza ma intreaba daca ii pot face o socoteala pentru niste materiale si sa-i dau materialele, iar plata sa o retin din banii pe care urma sa-i dau la finalizarea lucrarii pentru ca vrea sa faca o lucrare voluntara la o scoala si manopera o face gratis pentru ca ii e mila de copilasii din sat ca au ramas fara calculatoarele noi. Il intreb despre ce e vorba si-mi povesteste cum ca scoala de la sat primise printr-o finantare Europeana 5 calculatoare noi noute si ca firma ce trebuia sa le instaleze nu le-a montat in prima faza deoarece lipsea o instalatie electrica cu protectie si o retea. Asa ca firma in cauza a predat doar calculatoarele sigilate si a decis sa contacteze scoala ulterior pentru a le si instala (erau platiti pentru asta) de indata ce se realizeaza o retea electrica in acest sens.
Responsabilul scolii de la sat il informeaza pe directorul de la oras despre situatie si solicita sa-i fie facuta o retea electrica, iar in schimb directorul trimite microbuzul scolii sa ia toate calculatoarele noi de la scoala pentru ca in opinia lui aia de la sat sunt atat de prosti incat nu doar ca nu le trebuie calculatoare noi, ci nu le trebuie calculatoare deloc. Soferul de pe microbuz se prezinta de indata in sat, ia calculatoarele de la scoala si se face nevazut pe strada plina de gropi. Odata cu el se fac nevazute si calculatoarele noi despre care nimeni n-a mai auzit nimic cateva luni mai tarziu.
Firma ce urma sa le instaleze pe cele noi suna pe responsabilul scolii de la sat sa se intereseze daca s-a realizat reteaua electrica pentru ca ei sa poata face instalarea si afla ca un director de scoala lipsit de scrupule, bun simt si ticalos din cale afara a dat ordin sa fie „confiscate” calculatoarele pe care nici macar nu le-a platit din bugetul scolii ci venisera in urma unei finantari Europene ce avea ca scop tocmai digitalizarea scolilor din mediul rural. Din mila fata de copilasi patronul firmei in cauza se decide sa faca un upgrade pe la birouri si doneaza scolii de la sat 6 calculatoare la mana a doua destul de vechi insa functionale si suficiente pentru activitatile ce urmau sa fie realizate pe calculator.
Pana aici v-am spus povestea asa cum am auzit-o si eu si cum am putut ulterior s-o confirm in linii mari. Ceea ce urmeaza e pe baza experientei mele in acest caz.
Astfel, responsabilul scolii de la sat il contacteaza pe prietenul meu (electrician) pentru a-l intreba cam ce costuri presupune o lucrare ca vrea sa monteze calculatoarele primite donatie si ca o sa plateasca din propriul buzunar pentru ca directorul scolii de la oras nici macar nu vrea sa finanteze o astfel de lucrare sau s-o cuprinda cumva in bugetul viitor.
Afland povestea decid sa merg cu prietenul meu la scoala ca sa vedem intai despre ce e vorba si sa ne facem o idee privind costurile si materialele necesare. Inca dinainte sa plecam la fata locului era evident ca responsabilul scolii n-avea sa plateasca nimic din propriul buzunar.
La vremea respectiva dupa cum spuneam realizam o lucrare mai mare ce presupunea trasee de sute de metri si chiar kilometri de cabluri asa ca daca voiam puteam „pierde” usor 10-20 metri cat erau necesari pentru lucrarea de la scoala, insa n-am vrut sa fac lucrul asta, nu pentru ca cei carora le lucram mi-ar fi masurat fiecare rola de cablu ci fiindca era o chestie de bun simt. Asa ca cel mai de bun simt mi s-a parut ca directorul scolii de la oras care se facea vinovat de situatia respectiva sa fie cel care plateste intr-un fel sau altul materialele. Factura pe ele nu era mare, a depasit cu putin 100 de lei, dar am considerat plata facturii de catre scoala drept o metoda de a-i bate obrazul directorului pentru ceea ce a facut. Asa ca m-am dus la el, i-am spus ca am fost la sat, am evaluat si ca stiu care-i povestea acolo si ca desi manopera o sa fie gratis din partea mea si a prietenului meu materialele o sa le plateasca el cumva pentru ca eu am sa-i fac factura pe scoala.
Evident ca atunci cand se intalneste cu unul care stie sa joace aceeasi carte ca si el nu prea are loc de scapare si astfel n-a putut sa refuze in niciun fel factura la plata. Impreuna cu prietenul meu ne-am mai dus la scoala din sat de doua ori, in doua dupamieze diferite si am tras o retea electrica si o retea intre calculatoare (fara internet ca ceea ce aveau la scoala era mult prea slab), iar apoi am formatat si reinstalat sistemele de operare pe fiecare calculator in parte pentru a le lasa perfect functionale.
In cazul asta nu intentionez sa trag nicio concluzie nici macar nu vreau sa va descriu lehamitea care m-a cuprins dupa ce am aflat povestea din a doua situatie. Nici nu cred ca as putea sa gasesc cuvine potrivite s-o descrie. Va las pe voi sa reflectati asupra lor si sa concluzionati, insa inainte sa inchei tin doar sa va spun ca cele doua situatii complet distincte reprezinta doar un fel de picaturi in oceanele de lucruri pozitive, respectiv negative facute de cei doi directori pentru invatamantul romanesc si mai ales pentru educatia copiiilor vostri.
