Citeam articolul asta de la Lorena privind teama cu care se protesteaza in Teleorman si mi-a ramas intiparit motivul pentru care exista o astfel de teama.
Nici nu mi-a luat mult sa asociez teama asta cu ceea ce am experimentat eu in Avrig si printre avrigeni.
N-a fost campanie electorala, sau articol care a devenit viral fara sa-mi scrie cineva pe privat faptul ca apreciaza ceea ce am scris, dar ca nici nu poate da like si nici nu poate recunoaste ceva public de teama sa nu-si piarda functia sau mai rau sa nu intre in colimatorul familiei si al prietenilor care traiesc poate aciuati pe langa vreun politruc local.
Si mi-am adus aminte cum, pe vremea cand scriam primul articol critic aici pe blog am inceput sa primesc telefoane ca sa-l scot sau sa nu mai scriu veci pentru ca am suparat deja si risc sa supar mai rau.
Spre surprinderea mea telefoanele alea n-au venit din partea celui vizat direct de articol, sau acolitilor lui ci din partea unor indivizi pe care eu ii consideram neutri din toate punctele de vedere.
Apoi atat la alegerile din 2012 cat si la cele din 2016 s-au gasit oameni ofensati si de faptul c-am dat un like pe Facebook unei postari cu care ei poate nu erau de acord si am renuntat sa mai dau likeuri de atunci nu fiindca mi-am schimbat convingerile si metodele ci fiindca dupa un timp devine obositor sa incerci sa le explici unora ca ai si tu dreptul la opinii si ca e obligatia lor sa ti le respecte atat timp cat tu le respecti pe ale lor, sau nu te intereseaza.
In 2008 Avrigul era un Teleorman mai mic, condus de o camarila pesedista ce avea influente in orice domeniu, numai ca lucrurile s-au cam schimbat de atunci si acei cativa oameni care au avut curajul sa ridice pumnul atunci sunt direct responsabili pentru schimbarile astea.
In 2016 l-am vazut atacat public pentru prima data pe Cotora fiindca si-a pus sclavii sa-i ude gazonul de la hidrant in timp ce restul orasului se ingrijora de seceta si asta-i un pas mic, dar sigur pentru a identifica excesele pe care le fac astia mici care in definitiv sunt cei care-i sustin si ii finanteaza pe cei mari. Apoi zilele trecute l-am vazut atacat a doua oara fiindca angajatii Apa-Canal (multumim domnule Klein) s-au facut pres in fata domnului Cotora ignorand cu nonsalanta toate celelalte probleme din oras.
Iar concluzia pe care o trag in definitiv e aceea ca pana n-o sa invatam sa le tinem piept celor mici n-o sa-i putem invinge pe cei mari, indiferent cat de multi suntem in strada si cat de des o sa iesim. Resemnarea nu mai e de mult o solutie.
